Sonet
Versul clasic nu mai pot să-l scriu,
spaţiul lui s-a-ntors,timpul s-a-nchis,
din cuvânt tot vinul rubiniu
s-a vărsat spre-al cerului iris.
Picură de-acolo din tărie
prefăcut în praf de poezie –
foc ceresc lovind altare moarte
reaprinse-n pagină de carte.
Cerul însuşi pare c-a
îngerii din pietre îşi fac case,
stelele în care-au locuit
prefăcute-s toate-n flori şi oase,
iar cuvântul mai păstrează-n sine
doar mişcarea umbrelor divine
de Liviu Tiplica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu