drumul

Drumul lui Gelu a constat intr-o continua experienta de intelegere a picturii; un drum greu si bolovanos in care, precum “arcana nebunului “ de Tarot, atitudinea lui aminteste de realitati opozante pe care o stradanie sisifica il obliga a le concilia. Intre realitatea palpabila a materiei si instabilitatea universului interior, conditie tragica a existentei umane, Gelu nu cauta si nici nu gaseste pentru simplul fapt ca in el exista, dimensiunea extraordinara a credintei crestin-ortodoxe.Timpul ii trebuie in intregime pentru a se intelege; are amintiri telurice in formula compozitionala, galerii subterane camuflate prin decorativul conceptiei si etalarii, uimiri in fata redescoperirii procedurilor artei postmoderne; amuzament nu exista in compozitiile sale pentru ca nu-l intelege nici in cotidian, il mimeaza uneori si apoi se intreaba ca la ce foloseste ; cu atata candoare suna intrebarea asta ca ramane sa-ti raspunzi de unul singur ; daca poti sau daca mai vrei pentru ca intre timp ii dai dreptate lui ! Cand vorbesti cu Gelu nu exista nimicuri de comentat pentru ca tot ceea ce traieste sau traiesc cei din jur sunt pentru el situatii fundamentale ale vietii, au un inteles care trebuie patruns, studiat si acceptat, astfel incat respectul pentru viata si stradania de a fi, a celuilalt, se imprima in dialog ca o stare normala a existentei oamenilor.
Gelu Costea este la momentul actual, pictorul cu o creatie fundamentata de esenta crestina, care isi construieste drumul in spiritul si principiile acesteia. El se identifica cu personajul-profil, nestiut si nenumit, omul prin excelenta, coborat candva demult dintr-o taina veche si adus pe pamant spre a zidi drumul vietii .Indiferent cate meandre, cotituri sau derivatii desfasoara autorul,continua starea de meditatie pe care personajul-profil o impune, va cauta calea iesirii dintr-un cotidian al mincinosului artistic; el are convingerea ca drumul exista; drumul lui.

Alice Dinculescu